Una dintre cele mai impresionante povesti pe care le-am auzit in ultimul timp a fost cea a unei studente, care a plecat sa isi continue studiile in Anglia. Intr-o scrisoare deschisa, aceasta a vorbit despre ceea ce inseamna sa fii roman intr-o alta tara. Intre timp, a terminat un master si si-a inceput cariera departe de tara natala.
Stia despre nepasarea oamenilor din Marea Britanie si faptul ca sunt foarte reci, insa ultima intamplare parca i-a pus capac. A circulat in mediul online povestea trista a unor romani, iar comunitatea din Southampton s-a hotarat sa le dea acestora o mana de ajutor. Astfel ca fiecare a facut ce a putut: au donat sange, bani, canapele, paturi, tot ce au putut, doar pentru a le alina durerea.
Romanii sunau sa se intereseze de soarta celor care se aflau intr-un moment greu al vietii lor, insa o femeie a fost intampinata de intrebarea: „In calitate de ce suni tu aici?”, iar raspunsul pe care l-a dat a fost pe masura: „In calitate de om!” A fost momentul in care a realizat nepasarea englezilor si lipsa de empatizare fata de problemele reale ale unor oameni. „Asta au uitat englezii sa fie, oameni. Daca te intreaba pe strada in mod automat dintr-un obicei ‘ce faci?’, nu stau sa asculte daca le raspunzi ca esti pe moarte sau tocmai ce te-ai logodit. Oameni cu care ai lucrat si care in fiecare zi te-au sufocat cu complimente si atentie, nu te mai saluta pe strada la 2 zile dupa ce ai terminat contractul de munca.”
Aceasta a marturisit ca din punct de vedere financiar nu ii lipseste nimic. Insa munceste pe masura. Ii lipseste foarte mult faptul ca in Romania toata lumea este interesata de tine, grija pe care ti-o poarta, chiar daca de multe ori este o pura curiozitate. Aceasta vorbeste si despre faptul ca strainii au impresie gresita despre romanai si datorita faptul ca noi facem tara sa para urata in fata lor. Suntem singurul popor care isi denigreaza atat de mult tara. „Eu am trait si lucrat in ambele tari si stii ce? Considerati-va norocosi ca v-ati nascut in Romania. Si daca nu va place, partea buna este ca puteti sa plecati. Nu mai este o tara comunista, a intrat in Uniunea Europeana, vize catre America se obtin mai usor.”
Aceasta isi termina scrisoarea cu un indemn la a fi un om mai bun:
„Luati-va bagajul si urcati-va in primul avion catre tara pe care o visati si pe care o considerati grozava, dar am o singura rugaminte: cand ajungeti acolo si va intreaba cineva de tara din care veniti, spuneti ca bunicii va asteapta cu paine calda de casa cand ii vizitati, ca patiseriile si cofetariile din Romania sunt grozave, ca avem niste fete cu gene frumoase si ca ne tragem din latini, si de aia suntem asa de pasionati de muzica si de reuniuni de familie mari. Spuneti orice altceva va trece prin cap, dar nu de rau. Pana la urma daca ati plecat din Romania, nu va blamati familia, parintii si eventual urmatoarea generatie prin a spune lucruri rele (si de cele mai multe ori exagerate si scoase din context) despre tara noastra.
Fiti mai buni si mai intelegatori.
Cu drag, o romanca ce a urat Romania pana a vazut Anglia, iar acum tot ce vrea e sa se intoarca.”
